Anica Bonchiș

Astăzi, când privesc în urmă, simt o liniște bună. Sunt recunoscătoare pentru locul în care am ajuns, pentru tatăl meu care m-a învățat rânduiala, pentru bunicul care ne-a deschis drumul spre mare, pentru soțul meu care a crezut și a construit neobosit și pentru fiul nostru, care și-a pus sufletul în povestea noastră.